Zilele acestea am fost agasat, enervat, agresat, harțuit, iritat și scos din minți de imaginea unui cadavru expusă în cel mai deșănțat mod pe site-ul yahoo-ului și nu numai. Sentimentul că sunt împus cu un ac în ochi, sentimentul că îmi este violată retina, sentimentul că îmi sunt scormoniți creierii.
Apărătorii civilizației, ai democrației, ai drepturilor omului, ai menajării audio-vizualului popoarelor nu s-au simțit deloc jenați să arunce pe ecrane imaginea nudă (la propriu și la figurat) a unui cadavru. Mai mult decât atât, apărătorii democrației-drepturilor omului- ș.a.b. (și alte bulșituri) nu s-au dat în lături să difuzeze imaginile terifiante ale agoniei unui om în timp ce este ucis de către semenii săi.
Când e vorba de moarte, occidentalii sunt, de obicei, foarte pudici. Îi putem numi niște pudibonzi ai morții. La înmormântări poartă ochelari fumurii pentru a nu li se vedea lacrimile provocate (sau nu) de pierderea celui ce a răposat. Dr. G. nu își expune niciodată cadavrele pe care le autopsiază. Pe bulevardele occidentale nu întâlnești (așa cum întâlnești de exemplu în spațiul mioritic) buticuri funerare, cu sicrie și accesorii de mort. Occidentalul este foarte discret și reținut în privința spectacolului morții. Mai precis, nu lasă niciodată ca moartea să se dea în spectacol.
Ce îl face însă acum să difuzeze în neștire imaginea unui Gaddafi însângerat, în agonie? Cum se face că, brusc, renunță la principiile și ethosul său pentru a se deda precum un canibal înnebunit devorării unui cadavru, pentru a se deda unei pornografii necrofile? Cum de Occidentul devine deodată imun în fața spectacolului grotesc al morții?
Răspunsul oficial la această întrebare: nu noi l-am ucis, ci ei, rebelii. Ideile sugerate sunt: 1. Gaddafi și-a meritat soarta, a semănat vânt și a cules furtună; iată ce înseamnă o societate ce nu a cultivat Drepturile omului…. 2. noi, occidentalii, l-am fi judecat, dar ce să te faci cu această populație dornică de sânge, violentă, barbară și criminală și deci inferioară? Aș spune, după moda americană, că toate astea nu sunt decât bulșituri. Lucrurile care determină societatea occidentală să devoreze pornografic cadavrul lui Gaddafi sunt: 1. satisfacția de a vedea și de a transmite și altora ce îl așteaptă pe un tiran care nu știe să se supună la rândul lui (să nu uităm că recent același tiran era primit cu surle și trâmbițe în Europa); 2. ideea că în cazul lui Gaddafi (ca și în cazul lui Saddam) nu avem de a face cu oameni, ci cel mult cu animale cu chip de oameni, cu bestii și, prin urmare, în fața unor asemenea creaturi sentimentele umane (de milă, oroare, groază) devin automat suspendate. Nu pot să nu mă întreb în ce măsură aceeași idee nu este extinsă și la populații întregi (irakieni, libieni, chinezi, coreeni).
Occidentul a stat multă vreme sub fascinația morții. Execuțiile publice, ghilotina, spânzurătorile sunt practici de dată recentă. Acum nu mai are voie. Condamnarea la moarte este câh, nu e civilizată, contravine principiilor drepturilor omului. Dar ce bine e când același Occident are voie să se uite fără să-și încalce principiile, ce bine e când poate să facă în altă parte ce nu are voie să facă acasă! Ce bine îi face să mai vadă câte un irakian spânzurat, câte un libian împușcat în cap, mai ales când sunt și șefi de stat și mai ales când – nu-i așa, dragi telespectatori – nici măcar nici nu i-a ucis el. Câtă barbarie ascunde încă acest pervers ultrarafinat și ultracivilizat Occident a lăsat să se vadă zilele acestea yahoo-ul și în general site-urile mass-media!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Responsabilitatea pentru părerile exprimate în rubrica "Comentarii" aparţine autorului.