SRI - un pericol pentru democrație și libertățile cetățenilor

 

SRI - un pericol pentru democrație și libertățile cetățenilor

Preluare din Cotidianul, autor: Cornel Nistorescu

Apariția documentelor coordonate de generalul maior Florian Coldea, prim adjunct al directorului SRI, are meritul de a risipi și ultimele îndoieli legate de regimul Băsescu. Bătrânul securist de pe vremea lui Nicolae Ceaușescu a construit un sistem după chipul și asemănarea sa, pornind de la cât a putut pricepe cel mai slab stundent dintr-o promoție a Institutului de Marină Mircea cel Bătrân (Traian Băsescu s-a clasat pe ultimul loc pe lista absolvenților din promoția sa!). Ce a rezultat din încrucișarea educației, instrucției și experienței unui comandant de navă cu râmele turnătoriilor către Securitate și cu ideile democratice? Un președinte hăhăit care și-a construit piramida de putere pe încălcarea libertăților democratice, pe debilizarea instituțiilor și pe infiltrarea cu agenți și turnători a partidelor politice și a presei din România.

Mai mult, descoperirea avansărilor în grad efectuate semi-legal de MApN în perioada de înflorire a prieteniei Oprea-Băsescu ne arată că personalități din societatea civilă au fost ridicate în grad pentru a pregăti și o alternativă militară pentru situații de criză. Dar cu aceiași oameni cu care Traian Băsescu și-a derulat și proiectul semi-civil și semi-democratic al acestor ani.

Să revenim la cazul de poliție politică de la Jurnalul Național. El probează că în 2006 situația penetrării redacțiilor de presă de către regimul Băsescu atinsese cote profesionale avansate, cu departamente de supraveghere, rapoarte, înregistrări, ofițeri de legătură și materiale stocate. Documentele ne mai arată că toată această activitate se desfășura (și se mai desfășoară încă!) în cadrul Departamentului pentru Apărarea Constituției și Securitate economică. Supravegherea presei și Apărarea Constituției? Adică lucruri de maximă importanță pentru siguranță națională.

Abia acum înțelegem de ce a insistat Traian Băsescu pentru includerea presei între ”vulnerabilitățile” la adresa sigranței naționale. Nu din cauza pericolului pe care presa l-ar fi putut reprezenta cât pentru faptul că această încadrare ar fi permis regimului organizări și alocări speciale în materie, adică ascultări pe termen mai lung, costuri de urmărire și supraveghere mai mari și statut de ”strict secret” pentru orice operațiune efectuată asupra unui ziarist sau asupra unei redacții.

Cu trecerea presei între vulnerabilități la adresa sigurnaței naționale Traian Băsescu a încercat să obțină un stat polițienesc cu acte în regulă și cu aparență europeană. Or acum avem dovada. Regimul Băsescu acționează ca și cum mass media ar fi între principalele pericole pentru siguranța națională. Citind cu atenție ștampila lângă care semnează primul adjunct al directorului SRI Florian Coldea putem înțelege că toată supraveghera, infiltrarea, urmărirea și chiar șantajarea unor ziariști s-a desfășurat în baza prevederilor legale după care lucrează Apărarea Constituției. Adică la fel cum sunt tratați dușmanii României și cei care atentează la integritatea statului roman și a ordinii sale de drept.

De ce am pomenit și șantajarea unor ziariști? Puțini știu de faptul că un nemernic din sistem, într-un context nefericit, i-a furnizat lui Traian Băsescu listele ofițerilor acoperiți. Asemenea informații de maximă imporanță, conform uzanțelor și normelor interne de organizare, sunt străine chiar și conducătorilor acestor instituții. Or, Traian Băsescu, pe lângă rapoartele secrete despre fraudele economice comise de demnitarii români, deține și listele ofițerilor acoperiți ai SRI. Cum mulți dintre aceștia lucrează în Parchet, în Parlament, în partidele politice și în redacții de ziare și televiziuni e de crezut că Traian Băsescu le-a folosit cu vârf și îndesat. Este suficient ca acești aomeni să primească o atenționare gen ”nu-i bine, domnu chestor” ca ei să se conformeze. Și dacă nu, șantajul cu statutul de acoperit nu are cum să dea greș.

Cazurile de poliţie politică şi de abuz sunt mai multe și mai vechi pe fișa publică a generalului maior Florian Coldea. De data aceasta, întâmplarea (poate chiar nemulțumirile personalului) a făcut ca asemenea documente să iasă din sistem spre a ajunge în presă pentru a dovedi cetățenilor români amploarea statului polițienesc, duplicitatea statului democratic și mecanismul feroce de supraveghere a drepturilor și libertăților. Hazul cel mare (căci totate cazurile și bancurile cu milițieni au și humorul de rigoare!) vine de la faptul că documentele probează incompetența crasă a celor care conduc poliția politică a regimului Băsescu.

Aceștia instrumentează un întreg arsenal de practici pentru a supraveghea o redacție și un ziarist care a scris despre o aventură investițională, faimosul (pentru costuri!) spital SRI de la Balotești. Proiectul acesta de găgăuță trebuia dus la bun sfârșit, cu toate beneficiile colaterale provenind din contractele de constuire și dotare. Pentru a-l convinge pe premierul Adrian Năstase să aloce alte fonduri suplimentare necesare finalizării spitalului, echipa SRI a pregătit o notă de fundamentare (ea se găsește și în Hotărârea de Guvern!) privind utilitatea acestui spital și în relațiile de colaborare cu NATO (că nu ne ajung atâtea spitale și policlinici militare transformate în Colonelul SRL !). După ani și ani, aceiași oameni au inițiat supravegherea unei redacții și a unui jurnalist exact pentru ce au conceput ei într-un material de repartizare a fondurilor de la Guvern. Un fel de milițianul care își urmărește umbra sau își filează propria gândire!?

Cu alte cuvinte, pe ce cheltuie SRI banii contribuabililor, obținuți cu dărnicie de la bugetul public, mai ales de la Guvernul Emil Boc? Pe spitale, pe urmăriri de jurnaliști, pe celule de criză, pe produs articole și, pe alte filiere, chiar pentru ”promovarea” loviturii de stat din România.

Nu cumva ne aflăm în fața unei monstruozități de pe care documentele publicate de noi ridică un colțișor al voalului care le acoperă? Încă un document sau încă o mie de acest fel tot acolo ne-ar duce. Adică la un comportament de stat polițienesc!

Din acest moment rolul nostru trece în plan secund. Instituțiile statului trebuie să își exercite atribuțiile. Ele au obligația de a apăra libertățile cetățenești, democrația și de a feri de la deturnare alte instituții ale statului. De aici înainte Comisia de control a activității SRI, Parlamentul României, asociațiile profesionale și cele pentru apărarea libertăților cetățenești, toate trebuie să își dovedească eficiența.

Traduse în portugheză, engleză, franceză și germană, aceste documente ar ajuta Comisia Europeană să înțeleagă ce fel de personaj susțin cu atâta zel în România!